Pt 1.

A trecut mult,
Nici nu imi aduc aminte,
A fost o vara cand credea ca soarele apune pentru el,cand credea ca lumea e doar a lui,
Apoi a aparut ea,si a sters tot ce era mai bun.
Sa indragostit nebuneste,ca prostul as putea sa spun,a luptat pentru ea cu dinti.
I se parea ca arata ca un inger ,cu parul fin,ochii ce te indeamna sa plangi pentru ca nu-i poti avea,
Si un corp de inger,
O iubea nebuneste,o iubea ca aerul,si vroia ca intr-o zi sa ii aduca luna de pe cer,atat de mult o iubea.
Erau ca doua picaturi de apa ,se potriveau perfect,iar in sufletul lui crestea dragostea ca o floare,
Te intreba-i de unde.
Apoi vara sa terminat,dar el tot o iubea,
A iubit-o iin gand,pe buze,in minte,pe corp,si-a daruit toata viata,ca intr-o toamna tarzie,sa auda,:
"M-am plictisit"!
Na-i vrea sa ii auzi,plansul,inima rupta,ochii straini,ce au strans atata ura,incat parca ar exploda,
Acum e doar un strain,gandidu-se cum a putut iubi atat,si de ce?
Incet,vara vine iar,si toamna,si inca mai auzi suspine lungi de dragoste,
Dar acum are cine sa i le aline.