-''De ce îţi chemi lacrimile?Nu vin mititico, sau speriat si au plecat.''

-Mi-e dor de el. Cu fiecare respiraţie si fiecare pas făcute în plus.
-''Sa nu plîngi, sa nu disperi si sa nu cercesti lacrimi, sunt atît de pure încat nu poţi sa le ai... nu.nu.

Sa nu speri sa înţelegere, sa nu implori iertarea, sa nu speri la dragoste, sa nu implori împăcarea.''

-Dar nu am făcut nimic, doar încerc sa trăiesc cu speranta.
-''Nu, tu nu ai speranta, nu ai regrete, nu ai compasiune, nu ai mister, nu ai vise, nu ai caracter, nu ai nimic''


-''Il iubesti''? Incat ti-ai da viata pentru voi?


-Da.