vineri, aprilie 16


Exista iubiri pe care nu le poti duce.Te ard, te consuma pe dinauntru,incep frumos si se termina prost pentru ca,pur si simplu,sufletul nu poate sa le incapa atat de mari,atat de intense,atat de neobisnuite.Eu am trait o astfel de iubire si, desi ma costat foarte mult desi regret ca a fost o iubire efemera,imi amintesc cu placere despre zilele cand paseam pe nori si respiram prin toti porii.N-ai cum sa nu-ti dai seama cand ti se intampla,pentru ca aceste povesti sunt complet diferite de celalalte amoruri de iubirile cuminti.Inima iti bate atipic uneori uita sa bata odata si apoi iar o ia din loc,ai stele in priviri,incepi sa observi fluturii si petalele zburand prin aer,te induioseaza sa-i vezi pe altii sarutandu-se pe banci,dar ti-e si putin mila de ei ,pentru ca sti ca ei nu simt ceea ce simti tu.Nu se poate ca pe o raza de 3 km in jurul tau sa mai existe cineva in aceiasi stare de gratie�Adevarul este ca,atunci cand te loveste"nenorocirea"asta numita dragoste imposibila,nu ai de ales.Nu poti decat sa arzi,sa iubesti si sa speri ca vei supravietui plagii asteia,ca la un moment dat iti vei putea recapata controlul asupra propiilor actiuni si vei reusi sa recompui;n-ai sa ramai o carcasa goala,o cochilie scofalcita ,lipsita de suflet,lipsita de viata.Pentru ca stii,cand iti traiesti aventura vietii,nu are cum sa dureze,prevezi finalul si poate de aceea te arunci orbeste in bratele celui caruia i te abandonezi,sti ca ca este pentru putin timp si faci totul acum,cat mai apuci,inainte ca totul sa se transforme intr-o durere permanenta,continua,surda,mai rea decat toate durerile de masea din lume.Cu mine asa s-a intamplat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu