Cand iubirea ta mi-a sters din memorie tot ce era pamantesc, cand fericirea ta a devenit viciul inimii mele, cand gandurile tale au devenit valuri pentru corabia viselor mele, cand in cuibul bratelor tale s-a ridicat templul sufletului meu.
Cand cuvintele au devenit flori, florile au devenit muzica si muzica a devenit asternut de fiori prins de corzile a două violine gematoare in care facem amor zeci de clipe pierdute-n eternitati...
Gratia divina mi-a atins sufletul prin dragostea ta...
La inima mea nu ajunge decat lumina sufletului tau si ori de cate ori ochii tai ma invaluie cu dragoste si dor, o alta lume se dezvaluie fiintei mele, un infinit luminos umplut cu zambetele tale cuprins in clipe ce tulbura eternitatea cu saruturi ametitoare.
O, ti-as spune ca esti tot ce mi-am dorit dar eu n-as fi putut visa niciodata ceva atat de minunat, lumina sufletului meu!
Ti-as promite dragoste netarmuita dar iubirea mea strabate infinitul inainte si inapoi la fiecare suflare furata din cuibul buzelor tale, rasfatul inimii mele!
Ti-as darui toata fericirea de pe pamant, de-ar fi a mea s-o dau, dar nu e, caci noi nu suntem ai pamantului, noi venim din cer si-a noastra e iubirea.
For you ...;xwhen i will find you:x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu