Doi.

Of.Stiti mi-am adus aminte de ea.

Am ascuns-o nu demult,intr-un sertarel al inimi,si putin intr-o vena.

Dand ochii in ochii cu durerea,mi-am amintit de ochii ei goi.

Si am intrebat-o.

de ce doare cand imi ating limba? de ce duce de fiecare data cu gandul la el?

Nu mi-a raspuns NIMENI!.Pentru ca NIMENI nu stia.nici macar ea,si chiar daca ar fi stiu,nu mi-ar fi zis,pentru ca nu crede ca cineva poate suferi ca ea.Daca ii zic ca da,o va durea si nu vreau sa fie asa,sau doar de frica sa nu mai aud durerea.

Am vazut in ochii ei lacrimi,nu erau de bucurie si totusi

zambea.

El:o aud in fiecare noapte cum imi sopteste,chiar daca nu a facut-o niciodata,ceva e in cale si nu e doar o virgula care sa te faca sa continuii dupa ce iti tragi respiratia, e ceva mult mai mare care a cazut din sertar,.E regina inimi mele care se pllimba fara sa fie oprita,prin putinul de vena prin care am scapat-o.Stau cu paharul de conic langa mine,aprind o tigara si sper sa treaca,trag un fum si simt,

Fumul in piept si durerea in inima.deschid ochii si o vad.

Dar dispare,odata cu fumul.

El si Ea,suflete uitate care se iubesc,dar nu se simt.

El inca o iubeste,ea inca nu stie,dar simte,durerea lui de parca ar fi a ei.

Ea spera la el,el spera sa treaca si sa o stranga strans la pieptul lui.