marți, noiembrie 8

Primul..

Ea e un copil uitat de umbra anilor,cu parul negru albastrui,mohorat ca iarna ce sta sa vina.
Nu mai simte.,Nici nu stie,cat timp a trecut
Dar sa o iubim putin.Merita
Acum un an,intr-o zi de vara,a crezut ca lumea e a ei.Plini de caldura,ochii ei visau la nemurire,
Candva crezuse ca viata e un chin,si gandiduse ca ,nu are scapare,sa apucat de plans.
Si nu o vei auzi niciodata,ochii au inchis lacrimile intr-o pestera,sufletul a incetat,iar aerul sa transformat in vid.
E goala.Tu nu ,nu ai cum sa o vezi.
Drept invelis de fier, sufletul i-a dat o minte curata,si un chip pe care greu il poti citi.
Nu plange,stii ca luna sa saturat,si soarele ti-a jurat ca nu mai apare.
Ii e frica.
Il iubeste,sta langa el, il cunoaste de mult,dar stie ca nu va fi niciodata a ei.
Nu nu plange,stii ca spun adevarul,de ce plangi pt ceva ce nu a fost si nu va fi niciodata a tau?
Nu-mi spune ca nu-ti poti parasi cerul.Ti-a zis el ca esti o stea?
Stii credeai ca nu exista dragoste,ca e doar un cuvant,dar ai gasit pe cineva si acum dai definiti?
Nu,nu vreau eu sa fiu rea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu